Sau, de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere

Folclorul autohton abundă în proverbe și zicători de o cruzime greu de suportat, uneori, dar realitatea este aceasta. Nu poți cere unui om fără educație, să fie educat, nu poți cere unui invidios, să fie altruist, așa cum nu poți pretinde iubire din partea celor ce nu iubesc ceva la rândul lor. 

Iată de ce, astăzi, mi se pare firesc să fii considerat mai degrabă ne-bun decât bun.  

Anul 2021, un an ne-bun și el, ne-a arătat că ducem lipsă de moderație și compasiune. 

Un an dificil pentru toată lumea din care ieșim, însă, cu o experiență de viață cât n-am fi putut cuprinde nici într-un deceniu de existență. Am pășit în acest an cu încrederea că va fi ștearsă, dintr-odată, toată negura din 2020. Nici pe departe! Ca instructor și fondator al unei școli de dans, am fost nevoit să continui să creez într-un loc în care pe creație fusese pus lacăt. Am fost nevoit să mă reinventez. Și n-aș fi reușit niciodată dacă n-aș fi avut lângă mine alți ne-buni care trec peste orice obstacole atunci când vine vorba despre pasiunile lor. 

2020 și 2021 au fost și ei, deci, buni la ceva! Am un singur regret: faptul că 2021 nu ne-a adus un rezultat bun la alegerile locale din Torino. Am sperat până în ultima clipă…Dar poate că tot el, acest an lipsit de milă față de noi, ne-a trezit cumva la realitate. Căci a nu-ți exercita dreptul cetățenesc este ca și cum ai refuza din start să contezi. Cât despre candidați, cu respect față de cei care au înregistrat un rezultat bunicel, dar cu regret față de cei care au frizat penibilul, sper că au învățat cu toții câte ceva. 

Cred că în goana după faimă, în contextul mondial nemilos, și-n lumea asta în care modelele sunt niște fantome care mai mult bântuie decât să dăinuie, cred că e mult mai ușor să nu faci nimic, sau să-i faci pe alții nebuni, decât buni. 

Prefer să fiu ne-bun și să mă ghidez în bezna socială după lumina din inima mea și a oamenilor care n-au încetat să viseze și să creeze, în nicio situație, la Vatra.